Istoria Orașului

Oraşul Călăraşi se aşterne pe ambele maluri ale rîului Bîc, în regiunea unor dealuri miraculoase de Codru, cam la jumătate de cale între Chişinău şi Ungheni, beneficiind de două artere de comunicaţie ce duc spre frontieră – autostradă şi calea ferată.

În raza oraşului, pe valea rîului Bîc , arheologii au descoperit două aşezări străvechi din secolele II –IV după Hristos, dar istoria scrisă a localităţilor începe doar puţin înainte de urcarea lui Ştefan cel Mare pe frontul Ţării, ea fiind atestată documentar în anul 1432 cu denumirea Tuzara .

La 28 septembrie 1794 voievodul Mihai Suţu i-a conferit Tuzarei statut de tîrg, stabilind anumite rînduieli de administrare şi comportare a populaţiei. În anul 1832 administraţia gubernială basarabeană a permis să se facă iarmaroace la Bender, Căuşeni şi Tuzara.

Legenda spune că voievozii Moldovei au descălecat în repetate rânduri, pe meleagurile Tuzarei, acesta constituind un loc de importanță strategică. Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu căpeteniile lor. Ostașii – călăreți se numeau pe atunci călărași.

Stema oraşului Călăraşi

Imnul oraşului Călăraşi

Oameni dragi şi inimoşi,

Harnici din străbuni frumoşi

Ca la noi , la Călăraşi,

Alţii nu-s mai buni fruntaşi.

Codrii blînzi şi pitoreşti,

Sate mîndre ca-n poveşti,

Cu tradiţii vii păstrate

Nu găseşti în altă parte.

Refren:

Călăraşi, Călăraşi, scump oraş,

De la primii noştri paşi

Noi în suflet te purtăm.

Numele îţi respectăm, Călăraşi,

Ne eşti leagăn, ne eşti dor – Călăraşi  ,

Cel mai bun învăţător – Călăraşi,

Ne eşti dragoste şi cînt,

Vieţii noastre legămînt – Călăraşi.

Azi păşim în viitor

Prin al spiritului zbor,

Şi la bine şi la greu

Ocrotiţi de Dumnezeu.

Şi oriunde na-am afla,

Niciodată n-om uita,

De acest iubit oraş

Ce nume de Călăraşi.